Succesiunea reprezintă procesul juridic prin care bunurile, drepturile și obligațiile unei persoane decedate sunt transmise moștenitorilor săi legali sau testamentari. Potrivit Codului Civil român, moștenirea se deschide la data decesului persoanei, iar calitatea de moștenitor trebuie acceptată expres sau tacit, într-un termen de un an de la această dată.
Totuși, există situații în care o persoană aflată în linie de moștenire dorește să nu preia această succesiune. Motivele pot fi diverse: moștenirea conține datorii semnificative, există conflicte familiale, persoana are deja suficiente bunuri sau pur și simplu nu dorește implicarea într-un astfel de proces. Pentru asemenea cazuri, legea prevede opțiunea legală de renunțare la succesiune.
Ce este renunțarea la succesiune?
Renunțarea la succesiune este un act juridic unilateral prin care o persoană chemată la moștenire declară că nu dorește să accepte patrimoniul defunctului. Prin această renunțare, moștenitorul este considerat că nu a fost niciodată chemat la moștenire și, astfel, nu are nicio obligație față de bunurile, drepturile sau datoriile rămase în urma defunctului.
Este esențial de ținut cont că renunțarea nu se poate face parțial: moștenitorul nu poate alege doar o parte din moștenire, ci fie acceptă totul, fie renunță la întreaga succesiune.
Cadru legal și termene
Potrivit Codului Civil român, moștenirea trebuie acceptată sau refuzată într-un termen de un an de la data deschiderii succesiunii. Această perioadă se numește termen de opțiune succesorală. Dacă moștenitorul nu face niciun demers expres în acest interval, se consideră că a acceptat tacit moștenirea, mai ales dacă a efectuat acte care presupun dorința de acceptare (precum plata unor datorii ale defunctului sau administrarea bunurilor succesorale).
De aceea, persoanele care au dubii sau care știu deja că nu doresc implicarea în moștenire trebuie să acționeze rapid, pentru a nu fi puse ulterior în situația de a răspunde pentru eventualele datorii ale defunctului.
Modalitatea de renunțare la succesiune
Renunțarea la succesiune se face exclusiv printr-un act autentic notarial. Nu este suficientă o declarație verbală sau un simplu document scris de mână. Procedura are loc în cadrul unui birou notarial, unde moștenitorul trebuie să se prezinte personal (sau prin mandatar cu procură specială) pentru a semna o declarație autentică de renunțare.
Notarul public va verifica identitatea persoanei, calitatea sa de moștenitor, termenul legal de opțiune și lipsa unor acte de acceptare anterioare. În caz contrar, dacă există indicii că moștenitorul a acceptat tacit moștenirea (de exemplu, prin vânzarea unui bun aparținând defunctului), nu se mai poate face renunțarea. Actul de renunțare este apoi înregistrat în Registrul Național Notarial de Evidență a Opțiunilor Succesorale (RNNEOS).
Consecințele renunțării
După semnarea declarației de renunțare, moștenitorul este considerat retroactiv ca nechemat la moștenire. Asta înseamnă că nu va primi niciun bun din moștenire, nu va avea drepturi asupra acestora, dar nici obligații. Dacă moștenirea include datorii, acestea nu se vor transmite persoanei care a renunțat. Totodată, partea la care a renunțat acea persoană va reveni celorlalți moștenitori (dacă există), în ordinea prevăzută de lege sau de testament.
Este important de precizat că dacă persoana care renunță are descendenți (copii, nepoți), aceștia vor putea veni în locul său la moștenire prin reprezentare, cu condiția să nu fi renunțat și ei la rândul lor. În schimb, dacă nu există alți moștenitori sau toți renunță, moștenirea devine vacantă și trece în patrimoniul statului.
Retractarea renunțării
Legea permite retragerea unei renunțări la succesiune, dar doar în anumite condiții stricte. Retractarea poate avea loc dacă moștenirea nu a fost încă acceptată de alt moștenitor și dacă statul nu a preluat patrimoniul succesoral. În asemenea cazuri, persoana care a renunțat poate reveni asupra deciziei printr-o declarație expresă de acceptare la notar.
Totuși, dacă altcineva a acceptat deja succesiunea în locul persoanei care a renunțat, aceasta din urmă nu mai are posibilitatea de a reveni asupra deciziei. Așadar, decizia de renunțare trebuie luată cu mare atenție, ținând cont de toate implicațiile sale.
Aspecte practice și costuri
Pentru a renunța la succesiune, persoana interesată trebuie să se prezinte la un birou notarial cu actul de identitate, certificatul de deces al persoanei decedate și, dacă este cazul, alte documente care dovedesc legătura de rudenie. Notarul va solicita, de asemenea, eventuale informații suplimentare din registrele oficiale pentru a verifica dacă există alte declarații anterioare sau alți moștenitori.
Costurile asociate acestei proceduri nu sunt foarte ridicate, fiind reglementate prin tarifele minimale și maxime stabilite de lege. De regulă, ele sunt mai mici decât cele ale unui proces de dezbatere succesorală, motiv pentru care mulți moștenitori care nu doresc implicarea optează pentru această variantă.
Procedura este standardizată în toate birourile notariale din România, iar alegerea unui birou sau altul se face în funcție de proximitate, disponibilitate sau preferințe personale. Un exemplu de profesionist autorizat care poate gestiona aceste tipuri de declarații este notar Mihaela Balta, care activează în domeniul notarial și poate oferi consiliere legală pentru astfel de demersuri.
Renunțarea la moștenire este o decizie cu implicații juridice serioase, care trebuie făcută informat, conștient și cu toate datele problemei clarificate. Deși pare o soluție simplă de evitare a responsabilităților legate de o succesiune, poate influența într-un mod semnificativ drepturile celorlalți moștenitori și chiar structura patrimonială a unei familii.
Consultarea cu un notar public este esențială pentru parcurgerea acestei proceduri în mod corect și legal, evitând astfel consecințe neplăcute pe termen lung.
