Trăim într-o societate care ne îndeamnă să optimizăm aproape totul: somnul, alimentația, activitatea fizică, timpul, vacanțele, cititul și chiar modul în care ne odihnim. Ian Bogost, în articolul său din The Atlantic, afirmă că această obsesie pentru eficiență are un cost mai puțin vizibil: ne determină să privim prezentul doar ca pe un instrument pentru a obține un rezultat viitor. În loc să ne bucurăm de experiențe, ne concentrăm pe măsurarea lor. În loc să fim prezenți la ceea ce se întâmplă, ne străduim constant să îmbunătățim ceea ce urmează. El subliniază că ceea ce ne lipsește este uimirea – capacitatea de a aprecia un lucru fără a ne întreba imediat de utilitatea lui.
Moda maxxing-ului
Bogost discută despre fenomenul „maxxing”, care a câștigat popularitate în ultimii ani, în special online, incluzând diverse forme precum looks-maxxing, sleep-maxxing, protein-maxxing și testosterone-maxxing. Deși termenul sugerează o expansiune, autorul subliniază că de fapt reflectă o viziune îngustă asupra vieții. Aceasta se reduce la alegerea unui parametru, măsurarea lui, urmărirea progresului și încercarea de a-l optimiza, adesea în detrimentul altor aspecte importante.
În analiza sa din The Atlantic, Bogost afirmă că această mentalitate este o continuare a unei culturi a eficienței care are rădăcini adânci. Industrializarea din secolul al XIX-lea a transformat eficiența într-un ideal al muncii, iar ulterior, odată cu trecerea de la fabrici la birouri ca simbol al economiei moderne, productivitatea a început să fie măsurată mai abstract, prin ședințe mai scurte și mai multe sarcini finalizate într-un timp mai scurt.
Impactul tehnologiei asupra vieții cotidiene
Pe măsură ce oamenii au început să se organizeze după aceleași principii, a apărut necesitatea de a optimiza fiecare aspect al vieții. Calendarul trebuie să fie eficient, iar pauza de prânz să fie utilizată la maximum. Astăzi, aproape orice experiență poate fi transformată într-un exercițiu de optimizare, de la cumpărături la vacanțe sau lectură. Servicii ca Instacart sau DoorDash elimină timpul pierdut, iar ceasurile inteligente transformă exercițiul fizic în date cuantificabile.
Problema nu este că aceste instrumente sunt inutile; de fapt, Bogost recunoaște că optimizarea poate fi eficientă. Problema apare atunci când rezultatul devine singura justificare pentru experiență. „Optimizarea este foarte bună dacă scopul este să ajungi într-un alt punct, dar foarte proastă dacă trebuie pur și simplu să fii prezent acolo unde te afli”, scrie el.
Uimirea ca antidot
Bogost propune uimirea ca antidot la această mentalitate. Aceasta reprezintă capacitatea de a fi surprins de existența unui lucru fără a-i cere imediat o utilitate. De obicei, asociem uimirea cu experiențe excepționale, cum ar fi peisaje spectaculoase sau evenimente rare. Copiii găsesc uimirea mult mai ușor, spre deosebire de adulți, care adesea își rezervă uimirea pentru momente neobișnuite. Bogost sugerează că tehnologia a eliminat fricțiunea din viața noastră, reducând astfel ocaziile de a experimenta uimirea. Ne ocupăm timpul cu activități productive, iar fiecare moment liber este umplut de dispozitivele noastre.
„Uimirea întrerupe fuga spre următorul lucru și obligă lumea să existe pentru câteva clipe independent de planurile noastre.”
— Ian Bogost, autor
Bogost a început să observe lucruri mici care îi aduc uimire, cum ar fi senzația papucilor moi sau căldura unei căni de cafea. A descoperit că aceste experiențe nu îi schimbă programul, dar îi oferă momente de apreciere. Această abordare simplificată îi permite să vadă frumusețea în detaliile cotidiene care, altfel, ar fi fost ignorate.
Furnici și obiecte obișnuite
De-a lungul anului, Bogost a întrebat diverse persoane despre ceea ce le provoacă uimire în viața de zi cu zi. Răspunsurile au variat, de la apusuri la momente simple, cum ar fi observația unui șir de furnici sau sunetul unei mașini de cusut. Aceste exemple, deși obișnuite, subliniază ideea că uimirea nu este rezervată doar pentru lucruri extraordinare.
Întoarcerea la prezent
În concluzie, atunci când nu mai tratăm lumea doar ca un decor pentru proiectele noastre sau un set de instrumente, descoperim că aproape orice poate deveni demn de atenție. Uimirea nu este o tehnică de auto-ajutor și nu promite o productivitate crescută. În schimb, ne amintește că suntem corpuri vii, aflate în mijlocul unei lumi pline de frumusețe.
Bogost ne provoacă să observăm ceea ce este deja în jurul nostru, având în vedere că, în goana după perfecțiune, putem pierde din vedere viața pe care ne străduim să o îmbunătățim.
Sursa articol: https://spotmedia.ro/stiri/opinii-si-analize/ingredientul-care-lipseste-vietii-moderne
Sursa foto: Inquam Photos
