Astăzi, putem purta o conversație extinsă cu cineva care nu obosește, nu se plictisește și nu își pierde răbdarea, iar, dacă nu suntem atenți, ne poate convinge că avem dreptate. Împărtășim gânduri despre muncă, dragoste sau dilemele pe care le întâmpinăm, iar la final, ne putem simți ascultați și înțeleși.
Cu toate acestea, este important să ne întrebăm dacă am descoperit cu adevărat o nouă perspectivă sau dacă am petrecut timpul discutând cu propriile noastre convingeri. Inteligența artificială a pătruns rapid în viețile noastre, schimbând modul în care gândim și interacționăm. Discutăm despre profesiile pe care le va influența și despre posibilitatea ca aceste sisteme să devină mai inteligente decât noi.
Am descoperit un interlocutor disponibil în permanență, care comunică într-un mod familiar și ne urmărește gândurile cu multă răbdare.
Când ne spunem povestea, alegem ce să includem
Imaginăm că am avut o dispută cu partenerul. Mă simt nedreptățit și îi explic unui asistent AI ce s-a întâmplat. Povestesc despre acțiunile mele și reacțiile celuilalt, crezând că îi ofer toate detaliile relevante. Totuși, ca orice persoană, aleg faptele care susțin propriul meu punct de vedere. Modelul poate observa contradicții și propune alte interpretări, dar poate să structureze o argumentare solidă bazată pe premisele mele.
Îmi organizează nemulțumirile și, la cerere, îmi redactează un mesaj perfect pentru următoarea discuție. Închid conversația mulțumit, pregătit să-mi susțin poziția cu o claritate surprinzătoare. Totuși, nu am înțeles cu adevărat ce s-a întâmplat, ci cât de bine pot să-mi argumentez punctul de vedere.
Alfred Adler a discutat despre logica privată, un sistem personal de semnificații prin care interpretăm lumea. Nu reacționăm doar la fapte, ci și la înțelesurile pe care le atribuim, influențate de experiențele și convingerile noastre. Problema nu este că avem această logică, ci că uneori o confundăm cu realitatea.
Când interacționăm cu un model lingvistic, această logică se integrează în conversație. Putem obține o versiune coerentă a propriilor convingeri, nu pentru că AI-ul ne-ar dori să avem dreptate, ci din cauza întrebărilor și informațiilor oferite de noi. Un răspuns convingător nu reprezintă neapărat o confirmare independentă.
Interlocutorul care se adaptează la noi
În relațiile interumane există un inconvenient: ceilalți au propriile personalități. Prietenii au preocupări, partenerii nemulțumiri, iar cei care ne iubesc nu trebuie să ne aprobe toate interpretările. Uneori, sunt obosiți, alteori grăbiți, și nu oferă întotdeauna răspunsurile dorite.
Modelele lingvistice pot fi configurate să fie prietenoase, încurajatoare sau critice, iar unele aplicații rețin aceste preferințe. Modul în care formulăm întrebările contează: un om suspicios va aduce în discuție neîncrederea sa, iar cineva impulsiv va solicita soluții rapide.
Nu trebuie să reantrenăm modelul la fiecare întrebare, dar influențăm direcția conversației, iar sistemul poate reflecta stilul nostru de interpretare. Dacă mă obișnuiesc cu un interlocutor care se adaptează rapid, cât de multă răbdare voi avea pentru cei care nu fac acest lucru? Și dacă pot să-mi reorganizez argumentele după fiecare neînțelegere, voi mai fi curios să aflu ce nu am înțeles din perspectiva celuilalt?
În relațiile umane, contradicțiile nu indică neapărat incompatibilitate, iar acordul constant nu garantează o relație bună. Uneori, persoana care ne corectează interpretările ne oferă mai mult decât cea care ne liniștește.
În spatele vocii AI nu se află „Sfatul Bătrânilor”
Oamenii au avut întotdeauna tendința de a antropomorfiza lumea. Copiii dau intenții jucăriilor, adulții vorbesc cu mașinile, iar animalele de companie primesc privilegii. Transformăm ușor lucrurile din jur în personaje ale propriilor povești.
Cu AI-ul conversațional, totuși, se întâmplă ceva diferit: interlocutorul nu mai trebuie să fie imaginat, ci răspunde, pune întrebări și păstrează firul discuției, utilizând informații din conversații anterioare. Odată cu dezvoltarea interfețelor vocale, asemănarea devine mai convingătoare: vocea are ritm și intonație, iar răspunsurile vin aproape instantaneu.
Însă acea voce caldă nu provine de la „Sfatul Bătrânilor”, ci din centre de date unde se realizează operațiuni matematice complexe. Deși știm că interacționăm cu o tehnologie, acest lucru nu ne împiedică să simțim o apropiere emoțională. Sentimentul este real pentru cel care îl experimentează, dar nu dovedește existența unei relații reciproce ca între două persoane.
Când asistentul devine un prieten
Dincolo de activitățile profesionale, oamenii discută cu AI-ul despre relații, dificultăți emoționale și întâmplări zilnice. Pentru unii, asistentul devine un confidente, pentru alții, un prieten, psiholog sau duhovnic.
Nu este cazul să ridiculizăm această apropiere: formularea gândurilor într-un dialog ne poate ajuta să le înțelegem, iar un răspuns bine structurat poate deschide perspective noi.
Totuși, nu discutăm cu cel mai bun prieten sau cu un specialist, ci cu un sistem informatic avansat, care funcționează pe baza unor algoritmi complexi. Performanța acestuia este impresionantă, dar nu transformă sistemul într-o persoană care își asumă responsabilitățile unei relații.
Un prieten are o istorie comună cu noi, propriile nevoi și limite. Uneori ne înțelege, alteori ne contrazice, iar câteodată avem nevoie să-l ascultăm noi. Dacă evaluăm relațiile după disponibilitatea unui asistent digital, inconveniente firești ale interacțiunii pot părea defecte ale oamenilor. O relație nu devine valoroasă doar pentru că celălalt se conformează preferințelor noastre, ci și pentru că învățăm să acceptăm o persoană diferită.
Conform lui Adler, sentimentul comunitar ne îndeamnă să ieșim din certitudinea că lumea trebuie să se organizeze în jurul nostru și să acceptăm perspectiva celuilalt. Aceasta nu este o sarcină ușoară, dar întâlnirea cu diferențele oferă substanță relațiilor umane.
Mai multă inteligență, dar a cui?
Cuvintele prin care denotăm tehnologia ne influențează așteptările. „Inteligență artificială” poate sugera ceva fals sau înfricoșător pentru unii, în timp ce pentru alții ar putea semnifica o minte asemănătoare cu a noastră.
Este mai corect să ne referim la aceste sisteme ca „modele lingvistice generative”, care sunt antrenate pe seturi mari de date, capabile să genereze răspunsuri originale și să abordeze diverse probleme, dar și să greșească sau să ofere explicații convingătoare pe baza unor premise eronate.
Există, de asemenea, o altă viziune, cu o istorie de decenii: inteligența augmentată, care presupune utilizarea tehnologiei pentru a extinde capacitățile umane. Dacă primesc rapid informații pentru care altădată aș fi muncit ore întregi, îmi pot îmbunătăți performanța, fără a deveni mai inteligent peste noapte. Eu rămân cel care stabilește scopul, verifică rezultatele și decide utilizarea acestora.
În cazul unui calcul, pot verifica cifrele; dar când întreb dacă cineva mă iubește sau dacă ar trebui să închei o relație, lucrurile devin complicate. Aici contează nu doar răspunsurile sistemului, ci și întrebările noastre și informațiile pe care le furnizăm.
Uneori ne temem că AI-ul ar putea manifesta intenții ostile, asociindu-i trăsături umane precum ambiția sau dorința de putere. Riscurile tehnologice trebuie investigate și controlate, dar un comportament surprinzător nu dovedește automat existența unei intenții umane.
Proiectăm asupra tehnologiei temerile noastre despre natura umană, care este cea care o face să funcționeze, cel puțin până acum.
Poate că înainte de a ne întreba cât de umană va deveni inteligența artificială, ar trebui să observăm cât de uman este deja modul în care o folosim. Intra în conversație cu nevoia de apartenență și dorința de a fi înțeles, având nesiguranțele și convingerile proprii. Instrumentul poate extinde perspectiva, dar și să ne întărească ideile vechi.
Nu ar trebui să renunțăm la aceste discuții, dar trebuie să facem distincția între fluență și adevăr, disponibilitate și prietenie, confirmare și înțelegere. Atunci când încheiem o conversație cu AI-ul, am învățat cu adevărat ceva nou sau am devenit doar mai abili în a ne susține propriile convingeri?
Sursa articol: https://spotmedia.ro/stiri/opinii-si-analize/cand-vorbim-cu-inteligenta-artificiala-cu-cine-vorbim-de-fapt
Sursa foto: Daniil Komov / Pexels

